O intrebare care in mod
sigur ne-ar macina pe oricare dintre noi in situatia in care am afla ca avem o afectiune cronica ce ne-ar impune
o modificare a stilului de viata cu care suntem obisnuiti. Pentru ca a trai cu
diabet presupune a-ti modifica, poate, radical stilul de viata, inseamna a
introduce in viata ta alte ganduri, alte obiceiuri, alte deprinderi si asta nu
e usor. De-a lungul timpului cei care au trait in preajma persoanelor cu diabet
au constatat ca diverse sentimente pot pune stapanire pe cel care afla ca este
afectat de diabet, mai ales in perioada imediat urmatoare aflarii unei asemenea
vesti. Modul in care un om reactioneaza in momentul diagnosticului de diabet
variaza in functie de varsta de debut si circumstantele in care afectiunea a
fost descoperita ( intamplator, la pacienti asimptomatici, datorita prezentei
simptomelor clinice clasice, ori a aparitiei
complicatiilor acute sau cronice ). Un scolar sau un adolescent care primeste
un diagnostic de diabet insulinodependent au cel mai adesea un sentiment de
revolta, furie, neacceptare, rusine fata de colegi, etc. Un tanar adult, cu
studiile terminate si care are o familie, are de regula o rectie incomparabil
mai mica si aproape neglijabila daca tipul de diabet este insulinodependent.
Cele mai negative reactii survin la persoanele a caror pozitie profesionala
depinde de ‚”imaginea „ pe care factorii de decizie din institutie ar putea-o
avea fata de prezenta bolii.Multe persoane din aceasta categorie prefera sa-si
ascunda boala, fapt ce ar putea avea efecte nedorite asupra calitatii
ingrijirii afectiunii.Diabetul adultului si varstnicului, mai ales cel
insulinodependent este perceput ca un
handicap major. Dupa varsta de 60 ani si in special la persoanele la
care diabetul a fost descoperit intamplator, reactia este mult mai atenuata.
Toate aceste situatii sunt normale. Diagnosticarea unei boli cronice constituie
o experienta stresanta pentru oricine. Iar numeroasele incertitudini privind o
multitudine de aspecte ale vietii in care este aruncata o persoana
diagnosticata cu diabet ar putea fi rezolvate printr-o atenta conlucrare a echipei medicale de ingrijire a
diabetului cu persoana in cauza ,familia acesteia si chiar persoane din
anturajul apropiat. O atitudine deschisa catre o comunicare cinstita din partea
tuturor celor implicati, prezentarea treptata
unor informatii scurte, clare si
pe intelesul fiecarei persoane, din partea personalului de ingrijire,
implicarea anturajului apropiat ( familie, prieteni, colegi de scoala, colegi
de serviciu, vecini apropiati )in sustinerea emotionala si fizica a unei
persoane diagnosticate cu diabet, reprezinta factori ce contribuie la succesul
ingrijirii acestei afectiuni si intarzie aparitia complicatiilor acute si
cronice ce ar putea aparea.
Ce ar putea sa faca o persoana diagnosticata
cu diabet ?
In primul rand sa se
informeze. Sa caute surse de informare autentificate si sigure care sa le ofere
cat mai multe informatii despre afectiune si despre solutiile la indemana care
sa transforme viata unei persoane cu diabet intr-o viata normala. Surse de
informare sigure sunt reprezentate de reteaua medicala la dispozitie ( medic de
familie, medic diabetolog,asistente educatoare in diabet, asistente medicale
specializate in diabet ), carti despre diabet scrise de autoritati in domeniu,
site-uri ale unor organizatii implicate in ingrijirea diabetului. Desigur,
internetul este la indemana in zilele noastre ca si reteaua sociala care ne
inconjoara ( prieteni, rude ,vecini binevoitori si saritori, alti pacienti cu
diabet, etc.) dar informatia venita din aceste directii trebuie atent
selectata, nefiind intotdeauna sigura. Pe de alta parte invatarea din
experienta altora este benefica si la indemana oricui si este recomandata cu
conditia sa fie filtrata prin filtrul personal al fiecaruia si sa fie
verificata cu sursele sigure de informare.
In sprijinul persoanelor cu
diabet vin apoi, programele nationale de ingrijire prin care o persoana cu
diabet zaharat poate beneficia de cele mai reduse costuri ale ingrijirii afectiunii sale : aparate
gratuite de testare a glicemiei, teste gratuite, insulina gratuita, medicamente
gratuite, anumite controale periodice gratuite, educatie medicala gratuita.
Pentru ca trebuie sa recunoastem ca pentru ingrijirea acestei afectiuni este
nevoie de o anumita alimentatie ( care poate pune in dificultate din punct de
vedere financiar unele persoane ), aparate de monitorizare a glicemiei, teste
de glicemie, anumite medicamente, controale periodice, toate insemnand costuri
alocate acestei afectiuni.
Medicul de familie este prima persoana care trebuie sa afle
despre afectiunea aparuta, dupa care persoana cu diabet va fi indrumata catre
un medic diabetolog pentru luarea in evidenta si monitorizarea diabetului nou aparut(se va face o fisa in care vor
fi trecute toate datele legate de diabet : regim alimentar, indicatii despre
exercitiul fizic recomandat, tipul de tratament si doza acestuia, complicatii ale
diabetului )Atat tratamentul cat si regimul alimentar vor fi adaptate de la o
etapa la alta, in functie de evolutia afectiunii, de aparitia bolilor asociate
si progresele terapeutice. Cu aceasta ocazie persoana cu diabet va primi un
„carnet de diabet” pe care va trebui sa-l poarte asupra sa pentru ca reprezinta
dovada ca a fost inclusa in programul de diabet si pentru ca in acest carnet va
fi trecut periodic tratamentul urmat ceea ce poate fi foarte util unei echipe
medicale de ingrijire a diabetului in anumite situatii.Prin contactul cu
medicul diabetolog si alti reprezentanti ai echipei medicale de ingrijire a
diabetului (asistente educatoare, asistente medicale specializate in diabet,
etc. ) o persoana cu diabet are posibilitatea de a afla toate amanuntele legate
de afectiune si particularitatile ei de ingrijire.
Ori de cate ori mergeti la medic anuntati ca
aveti diabet zaharat, astfel ca fiecare medic sa evite medicamente ce ar putea
interfera cu glicemia, ar masca
hipoglicemia, etc. Purtati la dumneavoastra o legitimatie sau o bratara,
medalion pe care sa fie notate cuvintele : am diabet, tipul tratamentului,
instructiuni in caz de hipoglicemie, numele, adresa, un numar de telefon care
poate fi apelat in caz de urgenta !
Si apoi ce ramane de facut
unei persoane diagnosticate cu diabet zaharat ? Sa incerce sa se integreze
normal in viata. Sa accepte diabetul in viata sa ca pe un prieten care nu
tradeaza si nu ca pe un dusman si asfel va impune o atitudine normala fata de
sine tuturor celor din jur.Vor fi , probabil, momente in viata cand veti fi
parasiti de cei considerati foarte apropiati, dar acest fapt este un test de
fidelitate si de verificare a celui apropiat si nu ar trebui perceput tragic.
Intotdeauna vor exista in jur si oameni adevarati care sunt capabili sa
inteleaga ca persoana cu diabet este o persoana conditionat sanatoasa si nu una
bolnava.
Diabetul nu este o bariera in calea unei
vieti sociale active !
Cand mergeti in vizite sau la restaurante
alegeti cu grija alimentele din meniu de care aveti nevoie !
Nu va rusinati sa spuneti gazdei ca nu aveti
voie sa mancati prea dulce sau prea gras !
Nu aveti nevoie sa consumati bauturi
alcoolice pentru a fi sociabili ! Le puteti inlocui cu bauturi racoritoare !
Daca , totusi , ati consumat alcool trebuie sa stiti ca exista riscul unei
hipoglicemii si sa aveti grija sa consumati alcool dupa o masa in care ati avut
suficienti HC !
Nu spune nimeni ca este usor ! Dar existenta
unui numar foarte mare de persoane cu diabet care vietuiesc 30-50 ani cu aceasta
afectiune si a multor personalitati din viata publica care reusesc sa impace
aceasta afectiune cu diverse stiluri de viata „la vedere „ , ne demonstreaza ca
se poate trai normal si cu diabet daca vrem sa facem asta !
